Termografia casei este o inspecție făcută cu o cameră în infraroșu, care transformă temperatura suprafețelor în imagini colorate: zonele calde apar în galben, portocaliu sau alb, cele reci în albastru sau violet. Privită din exterior iarna, o fațadă care pierde căldură „strălucește” exact acolo unde izolația lipsește sau unde betonul face legătura între interior și exterior. Privită din interior, arată colțurile reci, curenții de aer și locurile în care poate apărea mucegaiul.
Metoda este rapidă și nedistructivă: nu trebuie să spargi nimic ca să vezi ce se întâmplă în pereți. Are însă reguli stricte de efectuare și limite de interpretare, pe care merită să le cunoști înainte să comanzi o inspecție sau să cumperi o cameră termică. În ghidul de mai jos afli ce poate și ce nu poate arăta termografia, când se face, cum citești imaginile și ce faci cu rezultatele.
Ce este termografia în infraroșu
Termografia în infraroșu este o metodă de măsurare fără contact a temperaturii suprafețelor, bazată pe radiația infraroșie pe care o emite orice corp cald. Camera termică captează această radiație și o afișează ca imagine, numită termogramă, în care fiecare culoare corespunde unei temperaturi.
În construcții, termografia este folosită pentru a detecta neregularitățile termice ale anvelopei clădirii: zonele în care căldura trece mai ușor decât în restul peretelui. Metoda este descrisă în standardul european SR EN 13187, care stabilește condițiile în care se face examinarea calitativă a clădirilor.
Ce înseamnă „calitativ”
Termografia arată diferențe de temperatură între zone, nu cantitatea de energie pierdută. Îți spune că un colț este mai rece decât restul peretelui sau că o buiandrugă lasă să treacă mai multă căldură, dar nu îți spune direct câți kWh pe an pierde casa. Pentru cifre ai nevoie de un calcul energetic, cum este cel din certificatul de performanță energetică sau dintr-un audit energetic.
Ce poate descoperi o termografie
O termografie bine făcută scoate la iveală defectele pe care nu le vezi cu ochiul liber, dar pe care le simți în facturi și în confort. Cele mai frecvente descoperiri sunt următoarele:
- punțile termice: plăcile de balcon, stâlpii, grinzile, centurile și buiandrugile din beton armat, prin care căldura scapă mai ușor decât prin zidărie;
- izolația lipsă sau deteriorată: zone fără vată în pod, plăci de polistiren desprinse, goluri în termosistem;
- infiltrațiile de aer: curenți pe la tocurile ferestrelor, pe sub ușă, prin cutiile de rulou, pe la trecerile de țevi și cabluri;
- umezeala din pereți: zonele umede apar mai reci, din cauza evaporării;
- problemele instalației de încălzire: calorifere care se încălzesc doar pe jumătate, trasee de țevi, încălzirea în pardoseală distribuită neuniform.
| Ce vezi pe termogramă | Cauza probabilă | Ce se face de obicei |
|---|---|---|
| Benzi calde orizontale pe fațadă, la nivelul planșeelor | punți termice la grinzi și centuri | termoizolație continuă la exterior |
| Pată caldă sub fereastră sau deasupra ei | buiandrugă sau cutie de rulou neizolată | izolarea buiandrugii, cutie de rulou izolată |
| Contur cald în jurul ramei ferestrei | montaj neetanș, spumă degradată | refacerea etanșării montajului |
| Colț rece în interior, cu umbră difuză | punte termică de colț, izolație slabă | izolație exterioară, ventilare mai bună |
| Dâre reci pornind de la ferestre sau prize, în interior | infiltrații de aer | etanșare, garnituri, chit |
| Zone reci neregulate pe tavanul ultimului etaj | izolație lipsă sau tasată în pod | completarea izolației în pod |
| Calorifer cald jos și rece sus | aer în calorifer | aerisirea caloriferului |
Când se face termografia: condițiile corecte
Termografia clădirilor dă rezultate utile doar când există o diferență mare și stabilă de temperatură între interior și exterior, de obicei iarna. Fără această diferență, imaginile sunt neclare și pot induce în eroare.
| Condiție | Ce înseamnă în practică |
|---|---|
| Diferența de temperatură | cel puțin 10–15 grade între interior și exterior, stabilă de cel puțin o zi |
| Încălzirea | casa încălzită normal de cel puțin 24 de ore înainte |
| Soarele | fără soare direct pe fațadă cu câteva ore înainte; ideal dimineața devreme, seara sau pe cer acoperit |
| Precipitațiile | fără ploaie, ninsoare sau ceață; fațada trebuie să fie uscată |
| Vântul | slab; vântul puternic răcește suprafețele și ascunde diferențele |
| Interiorul | mobila trasă de lângă pereții exteriori, perdelele trase, ușile interioare deschise |
Sfat: Programează termografia într-o dimineață geroasă, înainte de răsărit, după o noapte fără vânt. Este momentul în care diferența dintre interior și exterior e mare, iar soarele nu a încălzit încă fațada.
Termografia exterioară și cea interioară
Termografia exterioară oferă o imagine de ansamblu rapidă a casei sau a blocului și arată bine punțile termice ale structurii și podurile neizolate. Are însă limite: fațadele ventilate, placajele și geamurile reflectă mediul înconjurător, iar o zonă care pare caldă poate fi doar o reflexie.
Termografia interioară este, de regulă, mai precisă pentru diagnosticul detaliat: arată exact unde se răcesc suprafețele în camere, unde intră aerul și unde există risc de condens. O inspecție completă le combină pe amândouă.
Cum citești o termogramă
O termogramă se citește întotdeauna împreună cu scala de temperaturi afișată lângă imagine și cu o fotografie normală a aceleiași zone. Culorile nu au o semnificație fixă: aceeași nuanță de roșu poate însemna 12°C pe o imagine și 25°C pe alta, în funcție de scală.
- Uită-te la scală: ce temperaturi corespund culorilor extreme.
- Caută tiparele, nu punctele izolate: o linie caldă continuă de-a lungul planșeului spune mai mult decât o pată mică.
- Compară zone asemănătoare: două ferestre identice ar trebui să arate la fel; diferența indică o problemă de montaj.
- Verifică reflexiile: dacă pata se mută când schimbi unghiul camerei, este o reflexie, nu o pierdere de căldură.
- Ține cont de materiale: suprafețele lucioase (metal, sticlă, faianță) reflectă mult și par mai reci sau mai calde decât sunt.
Emisivitatea
Emisivitatea este capacitatea unei suprafețe de a emite radiație infraroșie. Tencuiala, cărămida și lemnul au emisivitate mare și se măsoară corect; metalul lustruit și sticla au emisivitate mică și reflectă radiația din jur. De aceea, geamurile apar adesea „reci” pe termogramele exterioare: ele reflectă cerul rece. Un termograf experimentat știe să corecteze aceste efecte.
Termografia și riscul de mucegai
Termografia interioară este foarte utilă pentru a găsi suprafețele pe care poate apărea condensul și, în timp, mucegaiul. Mucegaiul apare pe suprafețele care rămân multă vreme reci și umede, de obicei în colțurile pereților exteriori, după dulapuri și în dreptul punților termice.
Un calcul simplu arată de ce: la o temperatură interioară de 20°C și o umiditate relativă de 50%, aerul începe să condenseze pe suprafețele mai reci de aproximativ 9°C (punctul de rouă). Riscul de mucegai apare însă înainte de condensul vizibil, când umiditatea la suprafață depășește aproximativ 80%, ceea ce, în aceleași condiții, corespunde unei suprafețe de circa 12–13°C. Dacă termograma arată colțuri la aceste temperaturi, riscul este real.
Soluțiile țin atât de anvelopă (izolarea punților termice), cât și de umiditate: aerisire corectă, hotă, ventilator la baie sau un sistem de ventilație cu recuperare de căldură. Temperaturile minime pe care să le menții în camere ca să eviți problema sunt discutate în Temperatura optimă în locuință: iarna, vara și noaptea.
Termografia și testul de etanșeitate
Pentru infiltrațiile de aer, termografia este mult mai eficientă când este combinată cu un test de etanșeitate la aer (cunoscut și ca test blower door). Un ventilator montat temporar în ușa de intrare creează o diferență de presiune, de obicei de 50 Pa, între interior și exterior, iar aerul rece intră prin toate neetanșeitățile. Camera termică arată atunci foarte clar dârele reci de pe la ferestre, prize, plinte și treceri de instalații.
Testul măsoară și cât aer schimbă casa la acea diferență de presiune, un indicator folosit la casele pasive și la construcțiile noi foarte eficiente. Metoda este descrisă în standardul SR EN ISO 9972.
Important: Testul de etanșeitate trebuie făcut de o firmă specializată, cu echipament calibrat. Dacă ai sobă, șemineu sau centrală cu tiraj natural, acestea trebuie oprite înainte de test, pentru că depresiunea poate trage gazele arse în casă.
Camera proprie sau inspecție profesională
Pentru găsirea curenților de aer și a caloriferelor cu aer, o cameră termică ieftină sau un accesoriu pentru telefon poate fi suficient. Pentru un diagnostic înainte de o renovare, merită o inspecție profesională, cu raport scris.
| Criteriu | Cameră termică simplă sau accesoriu de telefon | Inspecție profesională |
|---|---|---|
| Rezoluția imaginii | mică, detalii limitate | mare, detalii fine |
| Corecția emisivității și a reflexiilor | limitată | făcută de specialist |
| Interpretarea | o faci singur | inclusă, cu explicații |
| Raport scris | nu | da, cu imagini și recomandări |
| Potrivită pentru | curenți de aer, calorifere, verificări rapide | diagnostic complet, recepția lucrărilor, renovare |
O termografie profesională este utilă și după o renovare, pentru a verifica dacă izolația a fost montată continuu și dacă ferestrele noi sunt etanșe. Aceeași tehnologie se folosește și pentru alte verificări, de exemplu pentru detectarea celulelor supraîncălzite la întreținerea panourilor fotovoltaice sau, de către electricieni autorizați, pentru găsirea conexiunilor încălzite din tablourile electrice.
Ce faci cu rezultatele
O termografie are valoare doar dacă se transformă într-o listă de intervenții ordonate după efect și cost. Pornește de la ce e ieftin și rapid și ajungi la ce cere proiect și buget.
- Etanșarea infiltrațiilor: garnituri, chit, spumă, perie sub ușă, izolarea cutiilor de rulou.
- Aerisirea și echilibrarea caloriferelor.
- Izolarea podului sau a planșeului de sub pod, dacă apare ca zonă problematică.
- Refacerea montajului ferestrelor sau înlocuirea lor.
- Termoizolația pereților exteriori, cu atenție la punțile termice evidențiate.
Abia după ce anvelopa a fost îmbunătățită merită dimensionată o nouă sursă de căldură, de exemplu o pompă de căldură, pentru că necesarul de căldură al casei scade. Ordinea completă a măsurilor de eficiență este descrisă în ghidul eficienței energetice acasă.
Pe scurt: ce arată și ce nu arată termografia
Termografia este cel mai rapid mod de a vedea pe unde pierde casa căldură: punți termice, izolație lipsă, infiltrații de aer și colțuri cu risc de mucegai. Funcționează doar în condițiile potrivite, iarna, cu diferență mare de temperatură, fără soare și fără vânt, iar imaginile trebuie interpretate de cineva care știe să țină cont de emisivitate și de reflexii.
De reținut:
- minimum 10–15 grade diferență între interior și exterior;
- dimineața devreme sau seara, fără soare pe fațadă;
- termografia interioară este mai precisă pentru detalii;
- combinată cu testul de etanșeitate, arată toate infiltrațiile;
- rezultatul este un diagnostic, nu un calcul de consum.
Întrebări frecvente
Când este cel mai bun moment pentru o termografie?
Iarna, într-o zi rece, cu cel puțin 10–15 grade diferență între interior și exterior, dimineața devreme sau după apus, fără soare pe fațadă, fără ploaie și fără vânt puternic.
Poate termografia să arate țevile din perete?
Da, dacă prin ele circulă apă caldă, cum ar fi la încălzirea în pardoseală sau la conductele de încălzire. Țevile reci sau goale nu se văd, pentru că nu au o temperatură diferită de perete.
Pot face termografie vara?
Se poate, dar rezultatele pentru pierderile de căldură sunt slabe, pentru că diferența de temperatură este mică, iar soarele încălzește puternic fațadele. Vara, termografia e folosită mai ales pentru verificarea instalațiilor electrice sau a panourilor fotovoltaice.
De ce geamurile apar reci pe termograma exterioară?
Pentru că sticla reflectă radiația infraroșie a cerului rece. Temperatura reală a geamului se evaluează mai bine din interior, de un termograf care ține cont de reflexii.
Termografia îmi spune cât economisesc dacă izolez?
Nu direct. Termografia arată unde sunt problemele; economia estimată se calculează printr-un audit energetic, pe baza caracteristicilor clădirii și a măsurilor propuse.
