Cuprins 6 secțiuni
Oceanele și clima sunt legate printr-un schimb continuu de căldură și gaze. Apa mărilor stochează căldura, o mută dintr-o regiune în alta prin curenți și absoarbe o parte din dioxidul de carbon din aer. Fără acest tampon, încălzirea de la suprafața uscatului ar fi mult mai mare decât cea pe care o măsurăm.
Dacă te întrebi de ce se vorbește atât despre ocean când România are doar Marea Neagră, răspunsul este că vremea și clima Europei sunt modelate de apa Atlanticului. Mai jos afli cum lucrează oceanul ca rezervor, ce înseamnă acidificarea și ce consecințe au acestea pentru oameni. Contextul general îl găsești în articolul despre schimbările climatice.
De ce stochează oceanele atât de multă căldură?
Oceanele stochează căldură pentru că apa are o capacitate termică foarte mare: are nevoie de multă energie ca să se încălzească cu un grad. Straturile de la suprafață, adânci de câteva sute de metri, preiau aproape toată energia în exces, iar aerul de deasupra preia doar o mică parte.
Cifra general acceptată de oamenii de știință este că peste 90% din căldura suplimentară reținută de gazele cu efect de seră ajunge în ocean. Mecanismul de bază al reținerii căldurii este descris în articolul despre efectul de seră.
Ce înseamnă pentru vremea de la noi
Căldura din ocean nu rămâne la suprafață. Ea alimentează furtunile, modifică umiditatea aerului și deplasează zonele de ploaie. Pentru Europa, contează în special temperatura Atlanticului de Nord, care influențează iernile blânde și vânturile umede dinspre vest.
Cum absorb oceanele dioxidul de carbon?
Oceanele absorb CO2 prin două mecanisme: unul fizic, prin dizolvare în apa rece de la suprafață, și unul biologic, prin organismele mici care fixează carbonul și îl coboară spre adânc când mor. Împreună, ele preiau aproximativ un sfert din CO2 emis de activitățile umane.
Acest serviciu natural a încetinit creșterea concentrației din aer, dar nu e gratuit și nu e nelimitat. Apa mai caldă dizolvă mai puțin gaz, deci capacitatea oceanelor de a absorbi CO2 scade ușor pe măsură ce se încălzesc.
Pompa biologică și pompa fizică
- pompa fizică funcționează la latitudini mari: apa rece și densă coboară spre adânc și duce cu ea carbonul dizolvat în adâncuri, unde poate rămâne sute de ani;
- pompa biologică pornește de la fitoplancton, alge microscopice care fixează carbon prin fotosinteză; o parte din ele ajunge, după moarte, pe fundul mării.
Cele două procese fac din ocean cel mai mare rezervor activ de carbon al planetei, mult mai mare decât atmosfera. Cum circulă carbonul între aer, plante și apă este prezentat și în articolul despre păduri și stocarea carbonului.
Ce este acidificarea oceanelor și de ce contează?
Acidificarea oceanelor este scăderea treptată a pH-ului apei marine, provocată de CO2 dizolvat. Când CO2 se combină cu apa, formează acid carbonic, care reduce disponibilitatea ionilor de carbonat necesari organismelor cu cochilie sau schelet calcaros.
Apa mării nu devine acidă în sens strict, ea rămâne ușor bazică, dar pH-ul coboară. Măsurătorile arată o scădere de aproximativ 0,1 unități de la începutul erei industriale, ceea ce corespunde unei creșteri de circa o treime a acidității.
Cine suferă cel mai tare
Organismele care își construiesc cochilii din carbonat de calciu sunt cele mai sensibile:
| Grup | De ce este afectat |
|---|---|
| Corali | scheletul se formează mai greu în apă mai acidă și mai caldă |
| Moluște și crustacee | cochiliile devin mai subțiri, mai ales în stadiul de larvă |
| Pteropode (melci marini mici) | sunt hrană de bază pentru pești, iar cochilia se dizolvă mai ușor |
Pe lanțul alimentar, pierderile din aceste grupuri se simt până la pescuit și la comunitățile care trăiesc din el.
Cum schimbă încălzirea oceanelor viața de pe coaste?
Încălzirea oceanelor ridică nivelul mării, deplasează peștii spre ape mai reci și intensifică furtunile tropicale. Apa se dilată pe măsură ce se încălzește, iar acest efect adaugă centimetri la nivelul coastelor, pe lângă apa din gheața topită; explicațiile se găsesc în articolele despre creșterea nivelului mării și despre topirea ghețarilor.
Valurile de căldură marine sunt perioade în care apa rămâne neobișnuit de caldă săptămâni la rând. Ele pot albi coralii și pot goli zone întregi de pești, lucru observat în mai multe regiuni ale lumii. Marea Neagră nu face excepție de la tendința de încălzire a apei de suprafață, cu efecte asupra algelor și a speciilor care trăiesc în ea.
Sfat: pentru a vedea cum se leagă temperatura apei de vremea de zi cu zi, verifică diferența dintre vreme și climă în articolul despre clima și vreme.
Ce poți face tu pentru a proteja oceanele?
Cea mai eficientă măsură este reducerea emisiilor de CO2, pentru că acestea hotărăsc cât de repede se încălzește și se acidifiază apa. La nivel de gospodărie, asta înseamnă energie folosită cu cap și surse curate, subiecte tratate în secțiunea de eficiență energetică.
A doua pârghie este plasticul. Deșeurile ajunse în râuri ajung în mare, iar sortarea corectă reduce cantitatea care scapă din sistem; vezi tipurile de plastic și reciclarea lor.
Întrebări frecvente
Câtă căldură absorb oceanele?
Peste 90% din căldura în exces reținută de gazele cu efect de seră se regăsește în ocean. Restul încălzește aerul, uscatul și topește gheața.
De ce nu se oprește încălzirea dacă oceanul absoarbe atâta căldură?
Oceanul doar amână și mută încălzirea. Căldura stocată se eliberează lent și continuă să ridice nivelul mării prin dilatare, chiar și după ce emisiile scad.
Este marea devenită acidă?
Nu, apa mării rămâne ușor bazică. Termenul acidificare descrie scăderea pH-ului față de valoarea inițială, nu trecerea la o apă acidă.
Ce rol are Marea Neagră în climă?
Este o mare mică și semiînchisă, deci reacționează rapid la încălzire. Influențează clima locală de pe litoral și biodiversitatea din apele românești.
Pot oceanele să absoarbă tot CO2 emis?
Nu. Ele preiau doar o parte, iar capacitatea scade pe măsură ce apa se încălzește și se acidifică, deci reducerea emisiilor rămâne obligatorie.
