Compostul se face amestecând resturile vegetale umede din bucătărie cu materiale uscate, precum frunzele sau cartonul, într-o grămadă sau un compostor ținut umed și aerisit. Microorganismele, ciupercile, râmele și alte vietăți mici descompun treptat resturile și le transformă într-un material închis la culoare, sfărâmicios, bogat în humus, care îmbunătățește solul din grădină sau din ghivece.
Compostarea acasă reduce cu mult volumul gunoiului menajer, pentru că resturile organice reprezintă o parte importantă din ce aruncă o gospodărie. Ghidul de mai jos explică ce poți composta și ce nu, cum alegi locul și tipul de compostor, cum menții echilibrul dintre umiditate și aer, cum rezolvi problemele frecvente și ce variante ai dacă locuiești la bloc.
Ce este compostul și de ce merită făcut
Compostul este rezultatul descompunerii aerobe, adică în prezența oxigenului, a materiei organice. Spre deosebire de putrezirea într-un sac închis, care produce mirosuri și gaze, compostarea corectă este un proces aproape fără miros, condus de bacterii și ciuperci care au nevoie de aer, apă și hrană echilibrată.
Beneficiile sunt concrete:
- mai puțin gunoi: resturile vegetale nu mai ajung în sacul rezidual;
- mai puține emisii: biodeșeurile depozitate la groapa de gunoi, fără aer, produc metan, un gaz cu efect de seră mult mai puternic decât dioxidul de carbon;
- un sol mai bun: compostul aduce materie organică, ajută solul să rețină apa și hrănește organismele din pământ;
- mai puține îngrășăminte cumpărate pentru grădină și flori.
Legătura dintre metan și încălzirea climei este explicată pe înțeles în articolul despre efectul de seră, iar locul biodeșeurilor în sortarea de acasă îl găsești în ghidul complet de colectare selectivă.
Verde și maro: rețeta de bază
Secretul unui compost bun este echilibrul dintre materialele verzi, bogate în azot, și cele maro, bogate în carbon. Verzile sunt umede și se descompun repede, maroanele sunt uscate și dau structură și aer grămezii.
| Materiale verzi (azot) | Materiale maro (carbon) |
|---|---|
| coji și resturi de legume și fructe | frunze uscate |
| zaț de cafea și frunze de ceai | paie și fân uscat |
| iarbă proaspăt tăiată, în strat subțire | crengi mărunțite, tulpini uscate |
| resturi de plante verzi din grădină | carton simplu și hârtie neimprimată, rupte |
| flori ofilite | rumeguș din lemn netratat |
| gunoi de grajd de la animale ierbivore | coji de nucă, cartoane de ouă rupte |
Un punct de plecare simplu este un raport de aproximativ două-trei părți maro la o parte verde, ca volum. Nu e nevoie de precizie: dacă grămada miroase urât și e lipicioasă, adaugă maro; dacă stă uscată și nu se schimbă, adaugă verde și apă.
Sfat: Strânge toamna câțiva saci cu frunze uscate și păstrează-i lângă compostor. Tot anul vei avea material maro la îndemână, pe care îl presari peste fiecare găleată de resturi din bucătărie.
Ce nu pui în compostor
Unele resturi atrag rozătoare, produc mirosuri puternice sau pot răspândi boli și semințe nedorite. Lasă-le deoparte:
- carne, pește, oase și resturi de mezeluri;
- lactate, ouă gătite, grăsimi și ulei de gătit;
- pâine și paste gătite în cantitate mare, care atrag rozătoare;
- excremente de câini și pisici sau așternutul lor;
- plante bolnave sau atacate de dăunători;
- buruieni cu semințe coapte sau cu rizomi agresivi, dacă nu faci compost fierbinte;
- cenușă de cărbune, rumeguș de plăci aglomerate, lemn vopsit sau tratat;
- hârtie lucioasă, colorată sau plastifiată.
Cenușa de lemn curat se poate adăuga doar în cantități mici, pentru că are reacție puternic alcalină. Uleiul de gătit uzat are propriul traseu, descris în ghidul despre deșeurile voluminoase și periculoase, iar hârtia murdară care nu merge la reciclare este explicată în Sticla și hârtia la reciclare: greșeli frecvente la sortare.
Alegerea locului și a tipului de compostor
Compostorul se așază într-un loc la umbră parțială, direct pe pământ, ușor accesibil din bucătărie și din grădină. Contactul cu solul permite râmelor și microorganismelor să intre în grămadă, iar umbra împiedică uscarea rapidă vara.
Unde îl pui
- la distanță de fântână, de casa vecinilor și de gardul comun, respectând regulile locale;
- pe un teren care nu băltește după ploaie;
- cu loc în jur pentru întoarcerea materialului cu furca.
Ce tipuri există
| Tip | Avantaje | Dezavantaje |
|---|---|---|
| Grămadă deschisă | gratuită, volum mare | aspect neîngrijit, se usucă repede |
| Ladă din lemn sau paleți | ieftină, bine aerisită, se face acasă | lemnul se degradează în timp |
| Compostor închis din plastic | ordonat, păstrează umiditatea, descurajează animalele | volum mic, aerare mai slabă |
| Compostor rotativ | se întoarce ușor, proces mai rapid | cost mai mare, capacitate limitată |
| Două sau trei compartimente | unul se umple, altul se maturează | ocupă mai mult loc |
Unele primării au distribuit gospodăriilor compostoare individuale, în programe de reducere a biodeșeurilor. Merită să întrebi la primăria sau la operatorul de salubrizare din localitatea ta.
Cum întreții compostul: apă, aer și mărunțire
Un compost sănătos are nevoie de trei lucruri: umiditate potrivită, aer și resturi cât mai mici. Dacă le asiguri, procesul merge singur.
- Mărunțește resturile mari: cojile de pepene, cotoarele de varză, crengile. Cu cât bucățile sunt mai mici, cu atât se descompun mai repede.
- Alternează straturile de verde și maro, ca într-o lasagna, sau amestecă-le direct la fiecare adăugare.
- Verifică umiditatea: o mână de material strânsă în pumn trebuie să fie umedă ca un burete stors, fără să curgă apă.
- Aerisește grămada cu furca o dată la două-patru săptămâni, aducând materialul de la margini spre centru.
- Acoperă resturile proaspete cu un strat de maro, ca să nu atragă muște.
Vara, compostul se poate usca; îl uzi cu apă colectată de pe acoperiș, cum explicăm în ghidul despre colectarea apei de ploaie. Iarna, procesul încetinește mult, dar poți continua să adaugi resturi.
Compost rece și compost fierbinte
- Compostul rece se face adăugând resturi treptat, fără prea multă atenție. Este comod, dar durează de obicei între șase luni și un an sau mai mult.
- Compostul fierbinte se face umplând compostorul dintr-o dată, cu un amestec bine echilibrat, și întorcându-l des. Temperatura din centru poate urca la 55–65 °C, ceea ce distruge multe semințe de buruieni și agenți patogeni, iar compostul e gata în câteva luni.
Problemele frecvente și cum le rezolvi
Aproape toate problemele unui compost vin din dezechilibrul dintre umed și uscat sau dintre verde și maro. Tabelul de mai jos te ajută să le recunoști.
| Simptom | Cauza probabilă | Soluția |
|---|---|---|
| Miros de putrefacție, material lipicios | prea umed, prea mult verde, lipsă de aer | adaugă maro, întoarce grămada |
| Miros de amoniac | prea mult azot, de exemplu multă iarbă | amestecă frunze uscate sau carton |
| Nu se încălzește, nu se schimbă | prea uscat sau prea puțin verde | udă și adaugă resturi proaspete |
| Muște mici | resturi lăsate la suprafață | acoperă cu un strat de maro |
| Rozătoare | carne, pâine sau gătite în compost | scoate-le, pune plasă metalică la bază |
| Furnici | grămadă prea uscată | udă și amestecă |
Compost pe balcon sau în apartament
La bloc, compostarea clasică în grămadă nu este practică, dar există două variante care funcționează pe balcon sau chiar în bucătărie.
Vermicompostarea
Vermicompostarea folosește râme roșii de compost, o specie diferită de râmele din grădină, care trăiesc în stratul de suprafață și mănâncă resturi vegetale. Se ține într-o cutie cu mai multe etaje, cu așternut de carton umezit, la temperatura camerei. Rezultatul, un compost foarte fin, este excelent pentru ghivece. Râmele nu suportă frigul puternic sau căldura de pe un balcon însorit vara, așa că locul trebuie ales atent.
Fermentarea în găleată închisă
O altă metodă este fermentarea resturilor într-o găleată ermetică, cu tărâțe inoculate cu microorganisme. Resturile nu se transformă în compost propriu-zis, ci se fermentează și trebuie apoi îngropate în pământ sau adăugate într-un compostor, unde se descompun rapid. Lichidul care se scurge se poate dilua și folosi la flori.
Dacă nicio variantă nu ți se potrivește, folosește pubela maro, acolo unde există. Alte idei pentru reducerea resturilor de mâncare, de la planificarea meselor la congelare, găsești în ghidul despre reducerea deșeurilor.
Cum știi că este gata și cum îl folosești
Compostul este gata când are culoare închisă, structură sfărâmicioasă, miros de pământ de pădure și nu mai recunoști resturile inițiale, cu excepția unor bucăți lemnoase. Le poți cerne și pune înapoi în compostor.
Utilizări:
- în grădina de legume, un strat de 2–3 cm la suprafață, încorporat ușor în sol primăvara;
- la plantarea pomilor și arbuștilor, amestecat cu pământul din groapă;
- ca mulci în jurul plantelor, ca să păstreze umezeala;
- în ghivece, amestecat cu pământ, cam o parte compost la trei-patru părți pământ.
Un sol bogat în materie organică reține mai bine apa, ceea ce contează tot mai mult în verile secetoase; fenomenul este descris în articolul despre seceta din sudul României.
Pe scurt despre compostul de acasă
Compostul de acasă transformă resturile vegetale într-un îngrășământ natural și scade volumul gunoiului menajer. Rețeta de bază este un amestec de materiale verzi și maro, umed ca un burete stors și aerisit din când în când. Fără carne, lactate și grăsimi, cu resturile mărunțite și acoperite, compostul nu miroase și nu atrage animale.
De reținut:
- aproximativ două-trei părți maro la o parte verde;
- umiditate de burete stors, întoarcere la câteva săptămâni;
- fără carne, pește, lactate, grăsimi și excremente de animale de companie;
- la bloc: vermicompost sau fermentare în găleată închisă;
- compostul e gata când miroase a pământ de pădure.
Întrebări frecvente
Cât durează până se face compostul?
Între trei luni și un an, în funcție de metodă. Compostul fierbinte, întors des, e gata mai repede, iar cel rece, la care adaugi resturi treptat, durează mai mult.
Compostul miroase urât?
Un compost corect nu miroase neplăcut, ci a pământ umed. Mirosul de putrefacție indică prea multă umezeală sau prea puțin aer și se corectează adăugând materiale uscate și întorcând grămada.
Pot pune coji de citrice și de ceapă în compost?
Da, în cantități moderate și mărunțite. În cantități mari, ele încetinesc procesul, mai ales în vermicompost, unde râmele nu le preferă.
Pot composta iarba tăiată?
Da, dar în straturi subțiri și amestecată cu material uscat. Un strat gros de iarbă proaspătă se tasează, rămâne fără aer și începe să miroasă.
Se pot composta pungile biodegradabile?
Doar cele certificate pentru compostare acasă. Cele compostabile industrial se descompun foarte lent într-un compostor de grădină.
