Apa dură și calcarul: efecte asupra aparatelor și soluții

Apa dură este apa cu un conținut ridicat de calciu și magneziu dizolvate, iar calcarul este depunerea albă, tare, pe care aceste minerale o lasă atunci când apa se încălzește sau se evaporă. Pentru sănătate, apa dură nu este o problemă. Pentru aparate, însă, este una dintre cele mai frecvente cauze de defecte: rezistențe arse, boilere care încălzesc tot mai greu, cafetiere înfundate și robinete care nu mai închid etanș.

Vestea bună este că efectele se pot controla. Mai jos afli cum se măsoară duritatea, cum citești valorile, ce se întâmplă în fiecare aparat din casă și ce soluții au la bază un mecanism dovedit, spre deosebire de cele care se vând mai mult pe promisiuni.

Ce este duritatea apei

Duritatea apei este suma ionilor de calciu și de magneziu dizolvați în ea. Apa de ploaie este aproape lipsită de minerale; pe măsură ce se infiltrează prin sol și prin roci calcaroase sau dolomitice, ea dizolvă carbonați și se încarcă cu calciu și magneziu. De aceea, apele subterane din zonele cu calcar sunt de obicei mai dure decât apele de suprafață.

Duritatea temporară și duritatea permanentă

• Duritatea temporară (carbonatică) provine din bicarbonații de calciu și magneziu. La încălzire, bicarbonații se descompun, iar carbonatul de calciu precipită: acesta este calcarul din fierbător și din boiler.
• Duritatea permanentă provine din alte săruri, precum sulfații și clorurile, care nu precipită prin simplă încălzire.
• Duritatea totală este suma celor două și este valoarea pe care o vei găsi, de regulă, în buletinele de analiză.

Pentru aparatele casnice contează mai ales partea temporară, pentru că ea se transformă în depuneri la fiecare încălzire. Cu cât apa e mai fierbinte, cu atât precipitarea este mai rapidă.

Cum se măsoară și cum citești valorile

În România, duritatea apei se exprimă tradițional în grade germane (°dH). Un grad german corespunde la 10 mg de oxid de calciu pe litru. În alte surse vei găsi milimoli pe litru (mmol/l), miligrame de carbonat de calciu pe litru (mg/l CaCO₃) sau grade franceze (°f).

Clasificarea folosită frecvent pe ambalajele detergenților și în manualele aparatelor are trei sau patru trepte. Tabelul de mai jos folosește intervalele uzuale în Europa.

Cum afli duritatea apei tale

1. De la operatorul de apă-canal: duritatea apare în buletinele de analiză, adesea pe zone. Cum le găsești explicăm în ghidul despre calitatea apei de la robinet.
2. Cu benzi de test: se scufundă în apă câteva secunde și se compară culoarea cu scala. Unele mașini de spălat vase au o astfel de bandă în cutie.
3. Cu un kit de titrare cu picături: numeri picăturile până la schimbarea culorii; e mai precis decât benzile.
4. Prin analiză de laborator, mai ales dacă folosești apă din fântână sau din foraj.

Sfat: Notează valoarea durității pe interiorul ușii de la dulapul cu detergenți. O vei folosi la reglarea mașinii de spălat vase, la dozarea detergentului de rufe și la decalcifierea espressorului.

Efectele calcarului asupra aparatelor

Calcarul afectează orice aparat care încălzește apa sau o lasă să se evapore. Depunerea formează un strat izolator pe suprafețele calde, îngustează conductele și orificiile și blochează piesele în mișcare.

Boilerul și centrala termică

În boilerul electric, calcarul se depune pe rezistență și pe fundul rezervorului. Stratul izolator face ca rezistența să lucreze la temperaturi mai mari pentru a transfera aceeași căldură, ceea ce îi scurtează viața. Depunerile ocupă și o parte din volum și pot produce zgomote de fierbere.

În centrala murală cu preparare instantanee a apei calde, punctul sensibil este schimbătorul de căldură în plăci pentru apa caldă menajeră. Canalele lui sunt înguste, iar calcarul le înfundă treptat: apa iese tot mai puțin caldă sau debitul scade. Curățarea se face de un tehnician autorizat, la revizia periodică.

Mașinile de spălat

• Mașina de spălat rufe: calcarul se depune pe rezistență și pe tambur, iar mineralele din apă reduc eficiența detergentului. Dozarea corectă după duritate este mai importantă decât orice aditiv anticalcar.
• Mașina de spălat vase: are un dedurizator încorporat, cu rășină care se regenerează cu sare specială. Dacă nivelul de duritate nu e setat corect, apar pete albe pe pahare și depuneri în aparat.

Fierbătorul, espressorul și aparatele mici

Fierbătorul și espressorul se încarcă rapid cu calcar, pentru că încălzesc des cantități mici de apă. În espressor, depunerile afectează temperatura și debitul și pot bloca circuitele. Decalcifierea regulată, cu produsul recomandat de producător, este partea cea mai simplă a întreținerii.

Robinetele, dușurile și gresia

Pe robinete și în aeratoare, calcarul reduce debitul și strică forma jetului. Duzele parei de duș se înfundă, iar pereții cabinei se acoperă de un strat albicios. Dacă ai montat aeratoare sau pare de duș cu debit redus, citește și ghidul despre economizoarele de apă, unde explicăm cum le cureți ca să-și păstreze eficiența.

Calcarul și consumul de energie

Calcarul crește consumul de energie al aparatelor care încălzesc apa, pentru că stratul de depuneri izolează rezistența sau schimbătorul de apă. O parte din căldură se pierde în plus, iar ciclurile durează mai mult. Valoarea exactă depinde de grosimea stratului și de tipul aparatului, așa că nu te baza pe procente fixe din reclame; reține doar că un aparat curat lucrează mai eficient și mai mult timp.

Două obiceiuri reduc formarea calcarului fără niciun echipament:

1. Nu supraîncălzi apa: în boiler, temperatura de lucru recomandată de producător este suficientă; peste aproximativ 60 °C, depunerile se formează mai repede.
2. Fierbe doar cât îți trebuie: un fierbător umplut până sus pentru o cană de ceai consumă energie în plus și acumulează mai mult calcar.

Reglajul temperaturii la boiler trebuie însă echilibrat cu igiena: apa ținută mult timp la temperaturi călduțe favorizează bacteriile Legionella. Despre felul în care aparatele din casă se combină pe factura de energie citește ghidul despre consumul aparatelor în kWh.

Este apa dură periculoasă pentru sănătate?

Nu, apa dură nu este un risc pentru sănătate; calciul și magneziul sunt minerale pe care corpul le folosește, iar organizațiile internaționale de sănătate nu au stabilit o limită de duritate din motive medicale. Unii oameni simt pielea sau părul mai uscate după dușul cu apă foarte dură, iar săpunul face mai greu spumă, dar acestea sunt efecte de confort, nu de sănătate.

Situația inversă merită atenție: apa dedurizată complet, la zero grade, poate fi corozivă pentru țevile metalice, iar dedurizatoarele pe bază de sodiu cresc ușor conținutul de sodiu al apei. De aceea, apa de băut și de gătit se ia, de preferință, de la un robinet ocolit de dedurizator sau se reglează dedurizatorul să lase o duritate reziduală.

Important: Persoanele care au recomandare medicală de dietă cu sodiu redus ar trebui să discute cu medicul înainte de a bea în mod curent apă trecută printr-un dedurizator cu schimb ionic. Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate.

Soluțiile pentru calcar, comparate

Soluțiile pentru apa dură se împart în trei categorii: cele care scot efectiv calciul și magneziul din apă, cele care împiedică depunerea lor și cele care curăță depunerile deja formate. Nu toate au aceeași bază științifică.

Dedurizatorul pentru toată casa

Un dedurizator cu schimb ionic se montează după contor, de obicei cu un filtru de sedimente înainte. Rășina se saturează cu calciu și magneziu și se regenerează automat cu saramură, din sarea pastile pusă în rezervor. Regenerarea consumă apă, care pleacă la canalizare. Montajul cere spațiu, racord la canalizare și, la majoritatea modelelor, priză.

Un dedurizator bine reglat nu scoate toată duritatea: se lasă, prin ventilul de amestec, o duritate reziduală moderată. Robinetul de bucătărie pentru apă de băut se poate lega înainte de dedurizator.

Decalcifierea făcută acasă

Pentru aparatele mici și pentru suprafețe, acidul citric și oțetul alimentar dizolvă calcarul eficient:

1. Fierbătorul: umple cu apă și o lingură–două de acid citric, fierbe, lasă la înmuiat, clătește bine.
2. Aeratoarele și para de duș: demontează-le și lasă-le câteva ore în oțet sau în soluție de acid citric, apoi periază.
3. Espressorul: folosește produsul sau procedura din manual; unele garnituri nu suportă oțetul.
4. Gresia și cabina de duș: șterge cu o racletă după fiecare duș, ca să nu se usuce picăturile.

Atenție: Boilerul electric, centrala termică și instalația fixă nu se decalcifiază cu acizi improvizați. Golirea boilerului, verificarea anodului de magneziu și curățarea schimbătorului se fac de un tehnician autorizat, la intervalele recomandate de producător.

Reglajele care contează: detergent și sare

Cele mai ieftine măsuri împotriva calcarului sunt setările corecte ale aparatelor pe care le ai deja. Majoritatea problemelor de pete și depuneri vin din setări lăsate pe valorile din fabrică.

• Mașina de spălat vase: setează nivelul de duritate din meniu sau din selector după valoarea apei tale și ține mereu sare specială în rezervorul dedicat. Tabletele „multifuncționale” nu înlocuiesc sarea la ape foarte dure.
• Mașina de spălat rufe: dozează detergentul după tabelul de pe ambalaj, care are coloane pentru apă moale, medie și dură. Supradozarea nu spală mai bine și ajunge în apele uzate.
• Boilerul: menține temperatura recomandată și cere verificarea anodului de magneziu la revizie; anodul se consumă tocmai ca să protejeze rezervorul.
• Espressorul: multe modele au o setare de duritate care calculează când e nevoie de decalcifiere.

Detergenții și agenții anticalcar în exces ajung în canalizare și apoi în stația de epurare; despre acest traseu citește articolul despre apele uzate.

Pe scurt, despre apa dură și calcar

Apa dură este o caracteristică naturală a apei, nu un defect, și nu afectează sănătatea, dar costă prin aparatele pe care le uzează. Afli duritatea de la operator sau cu un test simplu, reglezi corect mașinile și detergentul, decalcifiezi periodic aparatele mici și iei în calcul un dedurizator doar dacă apa este dură sau foarte dură și ai spațiul necesar.

De reținut:

• duritatea se exprimă de obicei în grade germane; peste 14 °dH apa este dură;
• calcarul se formează mai ales la încălzire, deci în boiler, centrală, fierbător și mașini;
• setarea durității la mașina de spălat vase și dozarea detergentului sunt gratuite și eficiente;
• dedurizatorul cu schimb ionic funcționează, dar consumă sare și apă și cere întreținere;
• dispozitivele magnetice sau electronice nu au dovezi convingătoare de eficiență.

Pentru restul aspectelor legate de apa din casă, de la consum la pierderi, vezi ghidul despre consumul de apă acasă, iar pentru opțiunile de filtrare a apei de băut, comparația filtrelor de apă. Dacă ai fântână, duritatea face parte din analiza recomandată în ghidul despre apa din fântână.