După ce pleacă din chiuvetă, din duș sau din WC, apa ta trece prin sifon, coboară pe coloana clădirii, intră în rețeaua publică de canalizare și ajunge la o stație de epurare, unde este curățată în mai multe trepte înainte de a fi deversată într-un râu, numit emisar. Pe acest drum, tot ce ai aruncat în scurgere fie este reținut și transformat în nămol, fie înfundă conductele, fie trece mai departe în mediu.
Articolul urmărește acest traseu pas cu pas: ce sunt apele uzate, cum funcționează rețeaua și stația de epurare, ce nu trebuie aruncat niciodată în chiuvetă sau în WC și cum îți întreții instalația din casă ca să eviți mirosurile și înfundările. Dacă locuiești la o casă fără canalizare, alternativele sunt explicate separat, în comparația dintre fosa septică și stația de epurare.
Ce sunt apele uzate menajere
Apele uzate menajere sunt toată apa folosită în locuință și trimisă la canalizare: de la duș, chiuvete, mașini de spălat și WC. Ele conțin materie organică, săpunuri și detergenți, grăsimi, nutrienți (azot și fosfor), microorganisme și, în cantități mici, multe alte substanțe din produsele folosite zilnic.
| Tip de apă uzată | De unde vine | Ce conține în principal |
|---|---|---|
| Apă gri | duș, cadă, chiuveta din baie, mașina de spălat | săpun, detergenți, păr, puțină materie organică |
| Apă neagră | WC | materii fecale, urină, hârtie igienică, microorganisme |
| Apă de bucătărie | chiuveta, mașina de spălat vase | grăsimi, resturi alimentare, detergenți |
| Ape pluviale | acoperișuri, curți, străzi | praf, uleiuri de pe carosabil, frunze, nisip |
Pentru epurare, distincția contează: apa neagră și cea de bucătărie au cea mai mare încărcare organică, iar apele pluviale au volume foarte mari, dar concentrații mici, cu excepția primelor minute ale unei ploi.
Rețeaua de canalizare: unitară sau separativă
O rețea de canalizare poate transporta apele uzate și apele de ploaie în aceeași conductă (sistem unitar) sau în conducte separate (sistem separativ). Multe orașe vechi din România au, în centru, rețele unitare, iar cartierele noi sunt construite de regulă în sistem separativ.
Diferențele practice
- Sistemul unitar duce toată apa la stația de epurare. La ploi torențiale, volumul depășește capacitatea rețelei și a stației, iar o parte din amestec se deversează direct în râu prin preaplinuri, ca să nu inunde subsolurile și străzile.
- Sistemul separativ trimite apa uzată la epurare și apa de ploaie direct în râu sau în bazine de retenție. Funcționează bine doar dacă nimeni nu leagă greșit burlanele la canalizarea menajeră sau scurgerile casei la rețeaua pluvială.
Important: Nu lega burlanele de la acoperiș la canalizarea menajeră și nici scurgerea de la mașina de spălat la rigola de ploaie. Racordurile greșite suprasolicită stația de epurare la ploaie sau trimit apă uzată netratată direct în râu.
Apa de ploaie care nu ajunge deloc în canalizare, pentru că este colectată sau lăsată să se infiltreze în curte, reduce încărcarea rețelei la averse; soluțiile sunt descrise în ghidul despre colectarea apei de ploaie.
Cum funcționează o stație de epurare
O stație de epurare orășenească curăță apa uzată în trepte succesive, fiecare reținând alt tip de poluant. Rezultatul este o apă care poate fi deversată în râu fără să-i distrugă viața, nu o apă potabilă.
| Treaptă | Ce se întâmplă | Ce reține |
|---|---|---|
| Mecanică (primară) | grătare, site, deznisipatoare, separatoare de grăsimi, decantoare | obiecte mari, nisip, grăsimi, particule care se depun |
| Biologică (secundară) | bazine aerate în care bacteriile consumă materia organică dizolvată | materia organică biodegradabilă |
| Eliminarea nutrienților (terțiară) | procese biologice și chimice suplimentare | azot și fosfor |
| Tratarea nămolului | îngroșare, fermentare, deshidratare | transformă nămolul într-un deșeu stabilizat |
Treapta mecanică
La intrarea în stație, grătarele opresc tot ce plutește și are dimensiuni mari: șervețele, cârpe, plastic, bețișoare de urechi. Urmează deznisipatoarele, unde nisipul se depune, și decantoarele primare, unde apa curge lent, iar particulele grele cad pe fund. Aici se reține o parte importantă din poluare, doar prin gravitație.
Treapta biologică
În bazinele cu nămol activ, aerul este suflat prin apă, iar o comunitate de bacterii și alte microorganisme consumă substanțele organice dizolvate, transformându-le în dioxid de carbon, apă și biomasă nouă. Biomasa se separă apoi în decantoarele secundare. Este treapta cea mai mare consumatoare de energie a stației, din cauza aerării.
Eliminarea azotului și a fosforului
Azotul și fosforul nu sunt toxici în sine, dar în râuri și lacuri hrănesc algele, care se înmulțesc excesiv, consumă oxigenul și sufocă peștii. Fenomenul se numește eutrofizare. Stațiile mari au trepte speciale pentru eliminarea lor, cerute de legislația europeană privind epurarea apelor uzate urbane, transpusă în legislația națională. Și detergenții de rufe și de vase au, în Uniunea Europeană, limite pentru conținutul de fosfați, tocmai ca să reducă această problemă la sursă.
Ce se întâmplă cu nămolul
Nămolul rezultat din decantoare se îngroașă, iar în multe stații mari este fermentat în metantancuri, unde produce biogaz, folosit pentru căldură și electricitate în stația însăși. Nămolul stabilizat și deshidratat poate ajunge, în condiții stricte, în agricultură, la depozite sau la incinerare.
Ce nu trebuie aruncat în WC sau în chiuvetă
Regula simplă este că în WC ajung doar cele trei „P”: pipi, caca și hârtie igienică. Orice altceva fie înfundă instalația și rețeaua, fie îngreunează epurarea, fie trece prin stație și ajunge în râu.
| Ce nu arunci | De ce | Unde îl duci |
|---|---|---|
| Șervețele umede, inclusiv cele „biodegradabile” | nu se dezintegrează ca hârtia, se încâlcesc în pompe și conducte | la gunoiul menajer |
| Ulei de prăjit și grăsimi | se solidifică pe țevi și formează blocaje | într-o sticlă închisă, la punctele de colectare pentru ulei uzat |
| Resturi alimentare | atrag rozătoare, se depun în sifoane | compost sau deșeuri biodegradabile |
| Medicamente expirate | multe substanțe active trec de epurare | la punctele de colectare indicate de farmacii sau de primărie |
| Vopsele, solvenți, diluanți | toxice pentru bacteriile din stație | la colectarea deșeurilor periculoase |
| Bețișoare, dischete demachiante, absorbante | nu se descompun | la gunoiul menajer |
| Nisip pentru pisici | se întărește și înfundă | la gunoiul menajer, conform instrucțiunilor produsului |
| Mucuri de țigară | conțin substanțe toxice și fibre de plastic | la gunoiul menajer |
Uleiul de prăjit
Uleiul uzat, turnat fierbinte în chiuvetă, pare că dispare. În realitate, se răcește în țevi, se amestecă cu șervețelele și cu resturile de săpun și formează dopuri tari, care pot bloca colectoare întregi. Lasă uleiul să se răcească, toarnă-l într-o sticlă de plastic cu capac și predă-l la un punct de colectare. Despre punctele de colectare pentru deșeurile care nu merg la pubela obișnuită citește ghidul despre deșeurile voluminoase și periculoase.
Sfat: Șterge tigaia și farfuriile unsuroase cu un șervețel de hârtie înainte să le speli. Grăsimea ajunge la gunoi, nu în țevi, iar spălatul cere mai puțin detergent și mai puțină apă caldă.
Pentru ambalajele și deșeurile care pot fi reciclate, regulile sunt explicate în ghidul despre colectarea selectivă.
Instalația din casă: sifoane, aerisire și mirosuri
Instalația de canalizare din casă are două elemente care împiedică mirosurile: sifoanele, care păstrează un dop de apă între încăpere și conductă, și aerisirea coloanelor, care egalizează presiunea și scoate gazele deasupra acoperișului.
De unde vin mirosurile
- Sifon uscat: la o chiuvetă, un duș sau o scurgere de pardoseală nefolosite câteva săptămâni, apa din sifon se evaporă. Soluția este să torni periodic apă în ele.
- Aerisire blocată: când coloana nu are aerisire sau aceasta este înfundată, scurgerea unui volum mare (de exemplu de la WC) poate „suge” apa din sifoanele vecine, iar gâlgâiturile și mirosurile apar în alte încăperi.
- Depuneri în sifon: păr, săpun și grăsime formează un strat care miroase. Sifonul se demontează și se curăță.
- Racorduri neetanșe în spatele mobilierului sau al căzii.
Înfundările și cum le previi
- Pune site în scurgerile de la duș și cadă și golește-le regulat.
- Nu arunca grăsimi și resturi în chiuveta de la bucătărie.
- Curăță mecanic sifoanele o dată la câteva luni.
- Folosește pompa manuală de desfundat sau o spirală înainte de orice substanță chimică.
Atenție: Soluțiile de desfundat pe bază de sodă caustică sau acizi sunt corozive pentru piele și ochi și pot deteriora țevile vechi. Nu le amesteca niciodată între ele și nu le folosi după ce ai încercat deja alt produs. Dacă înfundarea este pe coloana blocului, anunță administratorul; intervenția pe coloane comune se face de firme specializate.
Factura de canalizare și responsabilitățile
Serviciul de canalizare se facturează, în mod obișnuit, în funcție de volumul de apă consumat, pe principiul că apa care intră în casă iese tot pe canalizare. Unii operatori facturează separat și apa de ploaie preluată de rețea de pe suprafețele proprietăților, în funcție de suprafață și de reglementările locale.
Responsabilitățile sunt împărțite asemănător cu cele de la apa potabilă:
- operatorul răspunde de rețeaua publică, de racorduri până la căminul de racord și de stația de epurare;
- proprietarul sau asociația răspunde de instalația interioară, de coloane și de conducta până la căminul de racord;
- autoritățile de gospodărire a apelor și de mediu controlează calitatea apei deversate în râuri.
Acolo unde există rețea publică de canalizare, racordarea este, de regulă, obligatorie, iar fosele și stațiile individuale sunt soluții pentru zonele fără rețea. Legislația se modifică periodic, așa că detaliile pentru cazul tău le afli de la operator și de la primărie.
Ce poți face pentru o apă mai curată
Fiecare gospodărie influențează ce ajunge în râuri prin ce pune în scurgere și prin cât consumă. Câteva obiceiuri au efect real:
- dozează corect detergenții, după duritatea apei; surplusul ajunge în apele uzate fără niciun beneficiu, așa cum explicăm în articolul despre apa dură;
- alege produse de curățenie simple și evită utilizarea zilnică a dezinfectanților puternici, care ajung în stație și afectează bacteriile utile;
- colectează uleiul uzat și resturile alimentare separat;
- predă medicamentele și chimicalele la punctele de colectare;
- consumă mai puțină apă: o stație de epurare tratează fiecare litru pe care îl trimiți, cu energie și reactivi; metodele sunt în ghidul despre consumul de apă acasă.
Reducerea produselor de unică folosință, de la șervețele umede la dischete demachiante, este una dintre ideile centrale ale stilului de viață zero waste și are efect direct și asupra canalizării.
Pe scurt, drumul apei uzate
Apa uzată din casă face un drum lung: sifon, coloană, rețea, stație de epurare, râu. Stația o curăță prin trepte mecanice, biologice și de eliminare a nutrienților, iar nămolul rezultat devine, în stațiile moderne, sursă de biogaz. Ce arunci în scurgere contează: șervețelele umede și grăsimile înfundă rețeaua, iar medicamentele și chimicalele trec parțial de epurare și ajung în mediu.
De reținut:
- în WC ajung doar urină, materii fecale și hârtie igienică;
- uleiul de prăjit se colectează în sticlă și se predă separat;
- sifoanele nefolosite se umplu periodic cu apă, ca să nu apară mirosuri;
- burlanele nu se leagă la canalizarea menajeră;
- canalizarea se plătește, de obicei, după volumul de apă consumat.
Întrebări frecvente
Pot arunca șervețelele umede biodegradabile în WC?
Nu. Chiar și cele marcate „biodegradabile” nu se dezintegrează în apă la fel de repede ca hârtia igienică și pot înfunda pompele și conductele. Locul lor este la gunoiul menajer.
Ce fac cu uleiul de la prăjit?
Lasă-l să se răcească, toarnă-l într-o sticlă cu capac și predă-l la un punct de colectare pentru ulei uzat. Nu-l turna în chiuvetă sau în WC.
De ce miroase a canal în baie?
Cel mai des, apa din sifonul unei scurgeri rar folosite s-a evaporat. Toarnă apă în toate scurgerile; dacă mirosul persistă, verifică aerisirea coloanei și etanșeitatea racordurilor.
Apa care iese din stația de epurare este potabilă?
Nu. Apa epurată este suficient de curată pentru a fi deversată în râu fără să-l afecteze grav, dar nu este tratată pentru consum uman.
De ce plătesc canalizare cât am consumat apă?
Pentru că, în majoritatea cazurilor, apa care intră în casă iese tot prin canalizare, iar volumul de apă măsurat la contor este cel mai simplu mod de a estima apa uzată.
