Cuprins 7 secțiuni
Izolarea pereților exteriori înseamnă lipirea sau fixarea pe fața exterioară a zidului a unui strat de material cu conductivitate termică mică, acoperit apoi cu tencuială de protecție. Scopul este să încetinești fuga căldurii spre exterior iarna și pătrunderea ei vara, astfel încât pereții să rămână calzi la interior, iar încălzirea să lucreze mai puțin.
Pereții sunt, de obicei, cea mai mare suprafață prin care o casă schimbă căldură cu exteriorul, alături de acoperiș și ferestre. Nu există un material bun pentru toate casele, așa că mai jos vezi ce înseamnă datele de pe fișa tehnică, cum se compară cele mai folosite soluții și ce se întâmplă greșit cel mai des la montaj.
Ce înseamnă conductivitate termică și rezistență termică?
Conductivitatea termică (simbol λ, lambda) arată cât de ușor trece căldura printr-un material: cu cât valoarea este mai mică, cu atât materialul izolează mai bine. Se măsoară în W/mK. Rezistența termică (R) a unui strat se obține împărțind grosimea lui, în metri, la λ, deci un strat mai gros sau cu λ mai mic opune mai multă rezistență.
Pentru un perete întreg, rezistențele straturilor se adună: zidăria, izolația, tencuielile. Din acest motiv, o grosime modestă de izolație pe un zid de cărămidă obișnuit schimbă mult rezultatul, în timp ce un strat foarte gros pe un perete deja bun aduce din ce în ce mai puțin. Valorile pe care le urmărești pe un produs sunt λ declarat și grosimea disponibilă.
Ce materiale se folosesc cel mai des?
Cele mai întâlnite materiale pentru fațadă sunt polistirenul expandat (EPS), polistirenul expandat grafitat, vata minerală bazaltică și, pentru soclu, polistirenul extrudat (XPS). Fiecare are avantaje diferite de preț, de comportare la foc și la vapori.
| Material | Conductivitate orientativă | Puncte tari | Puncte slabe |
|---|---|---|---|
| Polistiren expandat (EPS) alb | în jur de 0,036–0,040 W/mK | preț mic, ușor, ușor de tăiat | permeabilitate mică la vapori, ardere |
| EPS grafitat (gri) | în jur de 0,031–0,034 W/mK | izolează mai bine la aceeași grosime | mai scump, se încălzește la soare la montaj |
| Vată bazaltică | în jur de 0,035–0,040 W/mK | incombustibilă, permeabilă la vapori, fonoizolantă | mai grea, mai scumpă, sensibilă la umezeală neprotejată |
| Polistiren extrudat (XPS) | în jur de 0,030–0,036 W/mK | rezistent la umezeală, potrivit pentru soclu | scump pentru toată fațada |
Valorile exacte se citesc mereu din fișa tehnică a produsului ales, pentru că ele variază între producători.
Polistiren sau vată?
Alegerea ține de buget, de tipul zidăriei și de nivelul de siguranță la foc dorit. Polistirenul alb este soluția cea mai folosită la casele obișnuite, cu raport bun între cost și eficiență. Vata bazaltică are sens când vrei un perete permeabil la vapori (de exemplu pe un zid vechi, din cărămidă plină sau chirpici, care a funcționat mereu „respirând”), când faci o izolare pe clădiri cu cerințe stricte la foc sau când îți pasă de izolarea fonică. La grosimi egale, vata și EPS-ul alb se apropie ca performanță termică.
Ce grosime de izolație alegi?
Grosimea potrivită depinde de materialul zidului, de zona climatică, de obiectivul de performanță și de bugetul tău. Pentru o casă din cărămidă sau BCA, grosimile folosite des se situează în intervalul 10–15 cm, iar proiectele cu pretenții mai mari merg spre 15–20 cm. Calculul exact îl face un proiectant sau un auditor energetic, pe baza cerințelor legale pentru tipul de clădire.
Nu merită să economisești la izolație pentru că straturile adiționale ulterioare sunt greu de montat: schimbarea grosimii după ce fațada e gata înseamnă refacerea ei. Mai ieftin este să alegi grosimea corectă din prima, pe baza unei analize.
Cum arată un sistem termoizolant montat corect?
Un sistem corect, numit în termeni tehnici ETICS sau „termosistem”, cuprinde mai multe straturi aplicate în ordine și compatibile între ele: adeziv, plăci izolante, dibluri speciale, plasă din fibră de sticlă înglobată într-un strat de masă de șpăcluială, grund și tencuială decorativă. Fiecare strat are rolul lui, iar un produs ieftin înlocuit la întâmplare strică ansamblul.
Câteva repere de verificat la lucrare:
- peretele este curățat și drept, fără zone care se desprind;
- plăcile se montează decalat, ca cărămizile, cu îmbinări bine strânse;
- adezivul se pune pe margini și în puncte, ca placa să prindă fără goluri mari;
- diblurile se pun conform specificațiilor sistemului, în număr adecvat;
- colțurile ferestrelor se întăresc cu plasă diagonală, ca tencuiala să nu crape.
Care sunt greșelile frecvente la izolarea fațadei?
Cele mai des întâlnite probleme sunt punțile termice lăsate neizolate, materialele combinate fără compatibilitate și lucrările făcute pe vreme nepotrivită. O fațadă izolată în mare parte, dar cu grinzi, buiandrugi sau glafuri rămase descoperite, continuă să piardă căldură pe acolo și poate dezvolta mucegai pe interior, în dreptul zonelor reci. Despre acest fenomen vezi Punțile termice: ce sunt, unde apar și cum le reduci.
Alte greșeli:
- izolarea doar a unor pereți, nu și a întregii anvelope, ceea ce mută problema în alte zone;
- lipsa unei izolații în jurul tâmplăriei, adică în dreptul ferestrelor;
- tencuiala aplicată în plin soare sau pe ger, când se usucă prost;
- folosirea unei izolații pe un zid care are umezeală activă, fără să elimini mai întâi sursa umezelii.
Atenție: Dacă peretele are igrasie sau infiltrații, izolația nu rezolvă problema, ci o ascunde. Oprește mai întâi sursa apei.
Izolezi pe exterior sau pe interior?
Izolarea pe exterior este soluția preferată, pentru că păstrează zidăria în zona caldă și reduce punțile termice. Izolarea pe interior apare când fațada nu poate fi modificată (clădiri protejate, apartamente în care nu ai acces la exterior). Ea scade volumul camerelor și poate aduce condens în perete dacă nu este proiectată corect, deci cere un specialist.
Pentru a vedea dacă o fațadă are nevoie de intervenție, o termografie arată clar zonele reci, așa cum este descris în Termografia casei: cum vezi pe unde se pierde căldura. Un certificat energetic corect completat, despre care citești în Certificatul de performanță energetică: ce arată despre casă, arată cum se încadrează locuința.
Pentru încălzirea cu pompă de căldură, o casă bine izolată contează și mai mult, fiindcă pompa lucrează eficient la temperaturi joase ale agentului termic. Principiul este explicat în Pompa de căldură: cum funcționează și ce tipuri există, iar măsurile care vin înaintea oricărei investiții sunt adunate în Eficiența energetică acasă: ghid complet pe înțelesul tuturor.
Întrebări frecvente
Câți centimetri de polistiren pun pe pereți?
Pentru un zid de cărămidă obișnuit, se folosesc frecvent 10–15 cm. Grosimea exactă o stabilește calculul pentru casa ta, nu o regulă universală.
Polistirenul grafitat merită prețul mai mare?
Da, dacă ai spațiu limitat pe grosime sau vrei performanță mai bună, pentru că izolează mai bine la aceeași grosime. Pentru bugete mici, polistirenul alb este o alegere corectă.
Pot izola singur o fațadă?
Teoretic da, dar rezultatul depinde de execuție: planeitate, adeziv, dibluri, plasă. Pentru o casă întreagă, e mai sigur o echipă cu experiență, pentru că erorile se văd târziu și costă mult.
Se poate izola o casă în timpul iernii?
Lucrările umede (adeziv, tencuială) au nevoie de temperaturi moderate și de vreme fără îngheț sau ploaie. Perioadele de primăvară și toamnă sunt, de obicei, cele mai potrivite.
Izolarea scapă casa de mucegai?
Reduce riscul pe pereții reci, dar nu înlocuiește ventilația. Dacă aerul interior rămâne umed și neschimbat, umezeala apare în continuare, pe alte suprafețe.
