Cuprins 5 secțiuni
Modelele climatice sunt programe de calculator care simulează cum se comportă atmosfera, oceanele, gheața și vegetația planetei pe parcursul a zeci sau sute de ani. Ele nu ghicesc viitorul, ci aplică legi fizice cunoscute și calculează ce se întâmplă dacă un parametru, de pildă concentrația de CO2, se schimbă.
Mulți se întreabă cum poate cineva prezice clima peste cincizeci de ani, când prognoza meteo pe zece zile dă greș. Răspunsul ține de diferența dintre vreme și climă, pe care o explicăm mai jos împreună cu limitele modelelor. Pentru contextul general, vezi ghidul schimbărilor climatice.
Ce este un model climatic și cum este construit?
Un model climatic împarte planeta într-o grilă de celule, atât la suprafață cât și pe verticală, și calculează în fiecare celulă temperatura, vântul, umiditatea, curenții marini și gheața. Celulele schimbă între ele energie și masă după ecuații din fizică și chimie, repetate la intervale scurte de timp, pe milioane de pași.
Un model modern leagă mai multe componente:
- atmosfera, cu nori, vânt, radiație solară și gaze cu efect de seră;
- oceanul, cu curenți și stocarea căldurii;
- gheața, pe uscat și pe mare;
- suprafața uscatului, cu vegetație, soluri și râuri;
- ciclul carbonului, în modelele mai avansate.
Pentru calcul este nevoie de supercalculatoare, deoarece volumul de operații este uriaș. Cu cât celulele sunt mai mici, cu atât modelul vede mai bine fenomene locale, dar crește mult timpul de calcul.
De ce modelele nu sunt o prognoză meteo
Prognoza meteo pornește de la starea exactă a atmosferei de azi și încearcă să prezică ziua de mâine. Atmosfera este haotică, deci micile erori de pornire cresc și prognoza devine nesigură după aproximativ două săptămâni.
Modelul climatic nu urmărește ziua cu ziua, ci media statistică pe ani și decenii. Aceeași diferență o descrie articolul despre clima și vreme. Exemplul clasic: nu poți spune ce zar vei da la a șaptea aruncare, dar poți spune cu siguranță că, după o mie de aruncări, media se apropie de 3,5.
Ce sunt scenariile de emisii?
Scenariile de emisii sunt ipoteze despre câte gaze cu efect de seră va emite omenirea în viitor, în funcție de energie, economie și politici. Modelul nu poate ști ce vor decide oamenii, așa că se rulează pentru mai multe variante și se compară rezultatele.
| Tip de scenariu | Ce presupune | Ce arată modelul |
|---|---|---|
| Emisii mici | reduceri rapide, energie curată | încălzire limitată |
| Emisii intermediare | reduceri parțiale | încălzire moderată, dar continuă |
| Emisii mari | folosire în continuare a combustibililor fosili | încălzire puternică și riscuri crescute |
De aceea nu se poate vorbi despre „viitorul climei” la singular. Rezultatul depinde de alegerile de azi, inclusiv de cele discutate în Acordul de la Paris și de ritmul în care înlocuim combustibilii fosili, comparați în articolul despre energia regenerabilă și cea fosilă.
Cum știm dacă un model este de încredere?
Un model este testat prin retroprognoză: se pornește din trecut și se verifică dacă el reproduce ce s-a întâmplat de fapt. Dacă un model, alimentat cu datele de emisii și de activitate solară din secolul trecut, reconstituie corect temperaturile măsurate, încrederea crește.
Alte teste folosesc perioade foarte vechi, cunoscute din arhive naturale, precum cele descrise în articolul despre clima trecutului. În plus, zeci de modele construite de echipe diferite, în țări diferite, sunt comparate între ele. Când converg spre același rezultat, acesta e mai solid.
Ce prevăd modelele cu mare încredere
Rezultatele cu cea mai mare siguranță sunt cele care țin de fizica de bază: încălzirea în creștere odată cu CO2, încălzirea mai rapidă la poli decât la ecuator, creșterea nivelului mării și intensificarea ploilor torențiale într-o atmosferă mai caldă. Despre ultimul efect, vezi ploile torențiale și inundațiile.
Care sunt limitele modelelor?
Cea mai mare incertitudine rămâne în procesele greu de simulat: norii, aerosolii, bucle de feedback ca topirea permafrostului și comportamentul calotelor de gheață. De aceea rezultatele se prezintă ca intervale, nu ca valori exacte: de exemplu, o încălzire între două valori, cu probabilități asociate.
Modelele la scară regională, mai fine, sunt mai puțin sigure pentru o localitate anume. Pentru România se folosesc modele regionale, care adaugă detalii de relief, dar care moștenesc incertitudinea modelelor globale.
Atenție: o eroare locală sau o prognoză greșită pentru o lună nu invalidează modelul climatic, care urmărește tendințe lungi.
Un lucru merită subliniat: modelele au prezis corect încălzirea generală încă de la primele versiuni, deși detaliile s-au rafinat. Dacă vrei să vezi cum afectează mai multe regiuni, citește și valurile de căldură.
Pe aceeași temă, citește și eficiența energetică acasă: ghid detaliat pe înțelesul tuturor.
Întrebări frecvente
Pot modelele climatice să prevadă cât de cald va fi la mine în vară?
Nu zi cu zi. Ele indică tendința medie și frecvența valurilor de căldură pe decenii, nu vremea unei zile anume.
De ce există mai multe modele diferite?
Fiecare echipă face alegeri diferite în descrierea proceselor greu de simulat, precum norii. Compararea modelelor arată cât de sigure sunt rezultatele.
Se schimbă rezultatele când apar date noi?
Da, modelele se actualizează, iar rezultatele se rafinează. Direcția generală, adică încălzirea odată cu creșterea gazelor cu efect de seră, rămâne aceeași.
Ce înseamnă un interval de incertitudine?
Este plaja de valori în care se află probabil rezultatul. O plajă largă nu înseamnă că nu știm nimic, ci că direcția e sigură, iar valoarea exactă depinde de scenariu.
Folosesc modelele climatice și datele din satelit?
Da. Datele din satelit, de pe sol și din ocean sunt folosite atât pentru pornirea modelelor, cât și pentru verificarea lor.
